roxygirl
398 poze   2214 vizite

Referat de primavara

Pentru primavara...

Noptile negre si geroase s-au dus
Cerul cu soarele palid s-a stins
Este intaia zi de primavara...
Roua diminetii sclipeste...
Orbind orizontul.

Totul a prins viata...
Ca printr-un farmec infiorator
Printre raze impletite de lalele
Ascult tacerea noptii in nestire

Ma ratacesc in stele de argint...
Ce poarta numele de paradis...
Florile ma imbata in parfumul lor ametitor
Si...parca visez...

Privesc cerul...
Am uitat de realitate
Imi soptste cuvinte tandre
Parca dintr-o alta lume

Primavara a venit...
Si... a adus cu ea sclipirea in mii si mii de culori
A naturii...
A adus cu ea cerul patruns intr-un albastru straveziu

Florile parca danseaza
La cea mai mica adiere a vantului
Dar in dansul lor dezordonat
Exprima soapte de vis

Stau pe verdele crud al ierbii
si astept ca racoarea sa-mi vorbeasca...
Sa-mi alinte chipul
Am asteptat clipa asta de mult timp
E ca o vorba dulce....


Primavara de Vasile Alecsandri
A trecut iarna geroasa,
Campul iata-l inverzit,
Randunica cea voioasa
La noi iarasi a venit.

Dintr-o creanga -n alta zboara
Sturzul galben aurit,
Salutare , primavara,
Timp frumos, bine-ai venit!

Turturelele se-ngana,
Mii de fluturi vezi zburand
Si pe harnica albina
Din flori miere adunand.

Canta cucu-n dumbravioara
Pe copacul inflorit,
Salutare, primavara,
Timp frumos, bine-ai venit!


LEGENDA GHIOCELULUI

A fost odata o raza de soare - era chiar fata cea mai mica si rasfatata a astrului luminos.

Si tocmai pentru ca era cea mai mica si mai rasfatata, tatal ei o lasa sa zburde pe unde ii dorea inima.

Si iata ca, intr-o buna zi, raza de soare a hotarat sa se plimbe intr-o gradina. Acolo era Raiul pe pamant, nu altceva: flori care mai de care mai colorate si mai parfumate se unduiau sub adierea blanda a vanticelului cald de primavara!

-Ce-ar fi sa aleg eu o floare frumoasa pe care sa mi-o prind in par? a spus raza de soare. Si, repezita cum era, s-a napustit asupra gradinii, a cules o floare si s-a inaltat din nou in vazduh.

Toate florile din gradina au privit mirate catre cer si au inceput sa murmure:

-Ati vazut-o? Era frumoasa? Avea rochie de aur? Ce floare o fi ales printesa?

-Cu siguranta ca a cules o un trandafir, a spus un trandafir mare, catifelat si rosu, pe care boabele de roua straluceau ca diamantele in soare.

-Ba eu cred ca a fost una dintre noi, a murmurat o lalea galbena, iar suratele ei dadeau din capete incantate.

-Nici vorba de asa ceva! Le-a retezat-o un crin mandru. A fost unul dintre frati mei. Nu vedeti ce frumosi si parfumati suntem?

Pana si o violeta mica, dar intr-adevar splendida, a sustinut ca raza de soare culesese o violeta, si nu altceva.

Numai intr-un colt cineva plangea. Era un ghiocel mic si firav, a carui codita fusese rupta de trena rochiei de aur a printesei.

Cum raza de soare nu era departe, l-a auzit si i-a parut tare rau. Si a rostogolit pe obrajii ei de aur o lacrima ca o perla, care a cazut pe codita cea rupta a ghiocelului, vindecand-o pe data.

Dar nu a fost numai atat. Printesa-raza de soare a venit langa ghiocel si i-a spus asa:

-Biata floricica firava, imi pare tare rau ca te-am facut sa suferi! Ce dorinta vrei sa-ti indeplinesc pentru a-mi repara greseala?

-Nu vreau nimic, a raspuns ghiocelul, lasandu-si frumosul capusor in jos.

-Nu vrei frumusetea trandafirului, parfumul crinului, stralucirea lalelei? a insistat raza de soare.

-Bine, a incuviintat ghiocelul. Daca vrei intr-adevar sa-mi faci un dar, da-mi voie sa rasar primul dintre toate florile, de sub zapada rece, iar parfumul meu abia simtit sa-i faca pe oameni sa se bucure si sa stie ca a venit primavara!

Si chiar asa a fost. Raza de soare l-a sarutat pe ghiocel si vraja a fost facuta. Apoi a disparut in inaltul cerului, de unde venise. De atunci, ghiocelul este prima floare care ne zambeste dintre peticele de zapada in fiecare primavera, si toata lumea stie ca vremea cea urata este pe sfarsite....


Legenda Martisorului I


A fost odata ca niciodata, o vreme in care Soarele intruchipat intr-un barbat chipes obisnuia sa coboare pe pamant pentru a dansa hora in sate. Stiind care este noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a urmarit si intr-una dintre aceste incursiuni pe pamant, l-a rapit si l-a aruncat intr-un beci, in castelul sau.

Pasarile au incetat sa cante iar copiii nu mai puteau sa rada, dar nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe dragon.

Intr-una dintre zile, un tanar curajos a decis sa coboare in beci si sa salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-au insotit, dandu-i tanarului din puterea lor, pentru a reusi sa invinga puternicul dragon.

Calatoria sa a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. La sfarsitul ultimului, tanarul a reusit sa gaseasca castelul dragonului, unde era intemnitat Soarele. Si a inceput lupta, care a durat zile pana cand dragonul a fost infrant.

Fara puteri si ranit, tanarul a eliberat Soarele, reusind sa faca fericiti pe toti cei care-si pusesera ultimele sperante in el. Natura a reinviat, oamenii au inceput sa zambeasca din nou, doar flacaul nu a mai apucat sa vada primavara venind. Sangele cald din ranile sale cadea pe zapada.

In timp ce zapada se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai primaverii, rasareau din pamantul destelenit. Cand ultimul strop de sange al tanarului s-a scurs pe zapada imaculata, a murit fericit ca viata sa a servit unui scop atat de nobil.

De atunci oamenii obisnuiesc sa impleteasca doi ciucuri: unul alb si altul rosu. La inceputul lunii martie, barbatii ofera aceasta amuleta, numita martisor, fetelor pe care le iubesc.

Culoarea rosie reprezinta dragostea pentru tot ceea ce e frumos si ramane simbolul sangelui bravului tanar. Albul simbolizeaza puritatea, sanatatea si ghiocelul, prima floare care apare primavara.

Semnificati literara a martisorului este: micul martie. Un martie mai mic pe care sa-l purtam la piepturile noastre pentru ca iarna sa fie uitata si noul an sa inceapa.



LEGENDA PRIVIGHETORII


Fiind odata imparatul pasarilor foarte bine dispus si voind sa stie care dintre supusii sai canta cel mai frumos, mai placut si mai fermecator, a dat porunca in toata imparatia ca de indata sa se adune la curtea imparateasca cei mai vestiti cantareti ca sa-i cante la masa.
Cum au auzit pasarile de aceasta porunca imparateasca, indata s-au adunat toate la un loc, au tinut o sedinta si au ales apoi din mijlocul lor pe trei reprezentanti, pe care i-au trimis la curtea imparateasca. Au fost alese urmatoarele pasari: gangurul, mierla si privighe­toarea. Cele alese nu au stat mult pe ginduri sa se sfatu­iasca, ci se pornira in graba spre curtile imparatesti, fi­indca timpul cand trebuiau sa se prezinte imparatului se apropiase.

Gangurul, ca unul care are imbracamintea cea mai aleasa si cea mai frumoasa, fiind acoperit cu pene aurii, care stralucesc foarte frumos la lumina soarelui, fu lasat sa mearga inainte, ba nu numai ca il lasara, ci inca si el sin­gur se puse in fruntea celorlalte doua si nici pe una n-o lasa de fel sa mearga inaintea lui.
Mierla mergea si ea in urma lui, zicand ca ea, ca una care are cioc auriu, ca si penele gangurului, si imbracamintea nea­gra si stralucitoare ca matasea, trebuie sa mearga in urma lui.
Privighetoarea insa, fiind mai mica la faptura si avind imbracamintea cea mai simpla, ramase in urma si mergea cu capul plecat si umila spre curtea imparatului.
privighetoareaCum ajunse gangurul la curtea imparateasca si intra inlauntru, imparatul, vazindu-l ca e asa de frumos aranjat si ca are o statura foarte impunatoare, il primi cu cea mai mare cinste, il puse apoi in fruntea mesei si-l pofti sa cante. Gangurul, mandru si plin de fala, incepu a canta. Imparatul fu foarte multumit cu cintecul lui si-l lauda.

Intra apoi mierla. Imparatul, cum o vazu si pe aceasta, indata ii intinse si ei un scaun poftind-o sa stea langa masa si sa cante. Incepind a canta, mierla impresiona mult mai placut si canta mult mai frumos decat gangurul.

La urma sosi si privighetoarea si se pleca plina de umi­linta pana la pamint dinaintea imparatului. Vazind-o ca e asa de mica, de prizarita, umila si nebagata in seama, imparatul se mira ce cauta la curtea lui si de aceea o intreba, cam rastit, cu ce treburi a venit, fara insa sa o pof­teasca sa saza, cum facuse cu ceilalti doi oaspeti care in­trasera inaintea ei.
- Apoi, de, Inaltate Pmparate, - zise privighetoarea umil de langa usa, unde ramasese de cand intrase inauntru -, sa nu va fie cu suparare si cu banat, sunt aleasa si trimisa de catre neamurile mele la Inaltimea voastra ca si eu sa va cant un cantec.
- Canta-mi, dara - zise imparatul zimbind -, sa te vad si pe tine ce poti.
Privighetoarea, necutezind macar sa-si indrepte privirea spre imparat, isi drese mai intii glasul si apoi incepu a canta, dar colea, cum stie ea sa cante, nu cum cantara cele­lalte...
Imparatul, cand o auzi cantind, ramase uimit de frumu­setea cantecului ei. Un glas asa de duios, dulce, placut si fermecator n-a mai auzit de cand s-a trezit el pe lume. Privighetoarea, prin cantecul ei, a bagat sub covata pe cei­lalti doi cintareti de mai inainte. Si dupa ce a sfirsit ea acuma de cintat, imparatul n-o mai lasa sa stea la usa, ci o puse pe dinsa in locul gangurului, in fruntea mesei, totdeodata si „prima", adica darul cel mai mare, mai frumos si mai pretios, care era menit pentru cel mai bun cintaret, iar dupa ce s-a sfarsit acuma masa, dupa ce toti oaspetii, citi au fost la acea masa poftiti, s-au sculat de la dinsa, ea a fost aceea care a pornit prima in fruntea celor­lalti doi cintareti, chiar daca imbracamintea ei e cu mult mai simpla decat a gangurului si a mierlei.

Mierla, care cantase ceva mai frumos decat gangurul, sa dus in urma privighetorii. Gangurul insa, cu toata statura lui cea domneasca, cu toata frumusetea imbraca­mintei sale, ramase indarat si, iesind umilit si rusinat de la imparatul, se duse acuma cel din urma.
Si de atunci apoi, de cand au fost aceste trei pasari la imparatul lor ca sa-i cante la masa, a ramas privighetoarea cea mai renumita si mai maiastra cantareata dintre toate neamurile pasarilor. Fiecare pasare cantatoare trebuie sa-si plece capul si sa se inchine inaintea ei.


FURTUNA
Stefan Octavian Iosif

A revenit albastrul mai!
Flori in gradina, flori pe plai
Si flori la palarie!
Stau ca pe spini, stau ca pe foc!
E timpul numai bun de joc
Si bun de strengarie…
Grivei, tovarasul meu drag,
Nerabdator asteapta-n prag
S-azvarl in colt ghiozdanul…
I-e dor ca s-o pornim haihui:
Ma dau mai bine-n partea lui,
Ca nu e mai tot anul!
O sterg de-acasa frumusel:
Grivei cu mine, eu cu el,
Si satu-n colb se-neaca…
Intram in codru, si Grivei
A-nnebunit de vesel ce-i:
Ma musca, sare, joaca…
Da spaima-n vrabii, latra-n vant,
Isi face mendrele; eu cant,
Si codrul lin rasuna…
Pe sus trec lenes nouri grei
Noi nici nu ne gandim la ei,
Si doar aduc furtuna!

Abia o creanga s-a miscat,
Si-n freamat lung, neasteptat,
Lumina-n zari se stinge…
Un roi de frunze joaca-n drum
Tot codrul e-un vartej acum,
Si eu pornesc a plange…
Alerg in jos, alerg in sus:
Am ratacit, si urme nu-s
Oriincotro m-as duce!
Un fulger! repede ma-nchin…
Ah, mii de duhuri negre vin
Si vor ca sa m-apuce…
Cad in genunchi, prins de fior…
Razbubuind din nor in nor,
Un trasnet se descarca!
Zic Tatal nostru, si Grivei
Se uita tinta-n ochii mei:
Si el se roaga parca…
Dar iata! cat ne-am inchinat,
Un colt de cer s-a luminat,
Si codru-i plin de soare…
Iesim voiosi la camp deschis
Si-mi pare ca a fost un vis
Furtuna trecatoare!…
images
images
flutura
flutura
iepuflu
iepuflu


Comentarii album • 1
roxygirl 22 martie 2010  
sper sa va placa
  Raportează
Către: roxygirl

Mesaj:
Mesajul a fost trimis.
Trimite mesaj Înapoi Nu poți trimite un mesaj fără conținut! Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje. Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.ro Mesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp. A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.